Gen:  Sci-Fi Real Time Strategy  Developer:  Iron Lore  Publisher:  THQ  Anul Aparitiei:  2008  Compatibilitate:  PC - Windows XP / Vista  Multiplayer:  Da  Website:  http://www.dawnofwargame.com

Warhammer 40k - Soulstorm review

 In acesta perioada saraca in aparitii de categorie grea, expansion-ul Soulstorm venea ca o oaza de speranta pentru fanii RTS-urilor. Avand un nume cu greutate in spate, si anume Dawn of War, Soulstorm era (si este daca vreti) un adversar redutabil pentru celalalt expansion de calibru programat pentru aceasta perioada, adica C&C 3 – Kane’s Wrath. Evitand riscul de a transforma acest review intr-o comparatie intre cele doua jocuri, voi trece direct la subiect.

Razboaie, neintelegeri si alte conflicte armate

Din pacate pornim cu stangul din start. Stim cu totii ca nucleul unui joc ar trebui sa fie  povestea acestuia, in jurul ei impletindu-se mai mult sau mai putin armonios celelalte elemente. Povestea din Soulstorm este ,pe cat de simpla, pe atat de slaba. Avem un total de 8 rase care se iau la bataie din senin, fara un motiv prea evident. Cert este ca totul pleaca de la aceiasi diabolici Chaos Marines, care se indeteletnicesc din nou cu ritualuri dubioase pe care le scapa de sub control, cu sau fara intentie. Dupa cum spuneam, de la acest eveniment porneste toata harababura, fiecare rasa simtindu-se mai mult sau mai putin ofensata si deranjata de alta rasa. Si cam asta e, urmand ca intro-ul campaniei sa ne prezinte mai frumos toata chestia si sa ne mai amageasca cu 2-3 explozii si artificii.

Campania este structurata exact ca cea din Dark Crusade, cu cateva mici-mari modificari. In primul rand ne vom putea alege o rasa care vrem noi si cu care vom incepe intr-o parte diferita a hartii, cu o intriga usor modificata. De aici, singura diferenta fata de Dark Crusade este aceea ca harta nu mai este formata dintr-o singura planeta, avand in fata ochilor 4 planete mari si late care asteapta sa fie cucerite si curatate de inamici. Ca tot veni vorba de rase, trebuie sa amintim si de cele 2 natii noi de razbonici pe care le vom putea controla in acest expansion

Prima,  care desi nu este chiar atat de inedita si de neasteptata, o reprezinta Dark Eldarii, o rasa care la fel ca si Chaos Marines-ii s-a desprins de rasa mama Eldar. Dark Eldarii se folosesc cam de aceleasi tipuri de unitati si abilitati ca si Eldarii originali, doar ca-s ceva mai rai si au cateva unitati mai puternice. Cea de-a doua rasa insa este mai speciala, neavand nicio alta asemanatoare inclusa in joc. The Sisters of Battle este o rasa de femei dedicate curatarii universului de extraterestrii, tradatori si celelalte fiinte neloiale sau impure, prin metode cat mai violente.

Gameplay, grafica, sunet, atmosfera, multiplayer

De aici incep sa se indulceasca lucrurile. Avem acelasi gameplay consacrat al seriei Dawn of War, cu construiri de baze din care scoatem armate pe care le folosim la multe multe batalii epice. Nu lipsesc evident, punctele strategice pe care va trebui sa le cucerim pentru a pune stapanire pe diferite teritorii. Nimic schimbat nici la nivelul interfetei sau la nivelul controlului asupra unitatilor. Poate singurile schimbari de gameplay vor fi simtite de cei care sunt la curent cu aceasta franciza atunci cand vine vorba de cele doua rase noi, insa in speta cladirile si unitatile sunt aproximativ la fel structurate ca si la restul raselor.

Grafica este din nou, cam aceeasi cu cea vazuta in Dark Crusade. Cateva retusuri facute, cateva chichite adaugate, cateva texturi corectate si desigur o mana de optimizare. Cele doua rase noi beneficiaza de cladiri  cu un look  unic si destul de bine realizat. Nu se poate sa nu observam aici din nou, calitatea si frumusetea exemplara pe care o prezinta cinematicile. La fel ca in Dawn of War, filmuletele sunt superbe si foarte bine facute.

Nici la sunet nu avem de ce sa ne legam, fiind si el la fel de bun ca in expansion-urile precedente.  Ceva schimbari insa la atmosfera, dat fiind ca nu vom mai trai acelasi fior ca inainte avand o campanie atat de subreda, insa feeling-ul compenseaza in modul skirmish si in multiplayer care sunt ca de obicei, capitolele  ce vor tine jocul in viata. Aceste doua moduri sunt practic neschimbate, singurele parti straine fiind cele doua rase care abia asteapta sa le fie descoperite puterile si slabiciunile.

Nota de final

Nu putem concluziona ca Soulstorm este un joc prost. De fapt putem spune ca este un joc foarte bun. Din pacate, nu acelasi lucru putem spune cand il luam ca pe un expansion, ceea ce si este de fapt.  Aditiile sunt prea putine pentru un expansion de calibrul acesta, iar story-ul lasa de dorit mult, poate prea mult. Nu-l putem considera un joc prost deoarece are reteta succesului in sange primita de la Dawn of War, reteta care nu putea gres orice s-ar fi intamplat. Per total, nu putem decat sa-I acordam un calificativ de mediocru si sa inchidem ochii pana la Dawn of War 2.

Imagini Soulstorm