 |
Ce inseamna de cele mai multe ori viata unui gamer?
Iata o posibila situatie:
Ma trezesc pe la 12, mananc ce apuc, deschid calculatorul si mi se deschide o lume total noua, fascinanta, atractiva si mult mai putin monotona decat lumea reala. Joc. Aici imi gasesc elementul meu, aici totul pare sa aiba un sens, e ceea ce pot sa fac cel mai bine. |
Prietenii si colegii au o parere destul de dubioasa in legatura cu mine, la urma urmei tot ce stiu sa fac e sa ma joc. Dar ei nu inteleg ca la mijloc e mai mult decat un joc: e vorba de performanta, competitie, de o lume infinita si pe care o poti schimba asa cum vrei tu. Acolo unde realitatea iti tranteste usa in nas, lumea virtuala iti dezvaluie un coltisor numai al tau, acolo unde tu esti stapanul, unde conteaza numai ce faci tu. Esti tu si regulile jocului. Daca stii sa el manuiesti asa cum trebuie, e ca si cum ai fi castigat cheia spre o realitate infinita. Joc. Nu-mi dau seama cand trece timpul si nu ma ridic de la calculator decat atunci cand buna functionare a organismului imi da ghionturi ca am uitat ceva. Mananc pe fuga, ma plimb de cateva ori prin camera, apoi deschid iar calculatorul, cu un entuziasm greu de inchipuit. Nu ma uit nici cum arata desktopul si intru in jocul meu. De cele mai multe ori, incursiunea in lumea virtuala dureaza pana la ore foarte tarzii din noapte. Intr-un final fac un compromis si plec, cu privirea incetosata, la culcare. Inchid ochii si mi se arata scene din joc. Adorm si visez o noua cale de a trece de nivelul la care sunt, sau o noua tactica, sau ca deja am trecut de nivelul respectiv... A doua zi toate se intampla la fel...uneori ceea ce am visat peste noapte chiar da rezultate. Daca ma suna cineva sa plec pe undeva prin oras gasesc eu o scuza, n-am chef, sau nu ma simt bine, sau am treaba acasa. Sau atunci cand ies, discutam cu orele despre noi strategii si stiluri de joc si abia astept sa ajung acasa sa le incerc. Daca vin nervos de la scoala jocul ma calmeaza intotdeauna, vedeti voi, jocurile, spre deosebire de oameni, nu te dezamagesc, nu te mint, nu se folosesc de tine. In jocuri poti sa fii bun la tot ceea ce in viata reala esti „praf” sau la ceea ce te impiedica altii sa faci...in jocuri esti liber. De multe ori chiulesc de la scoala, in fond orele respective nu ma ajuta cu nimic, iar pagini intregi din carti nu-mi sunt de mare folos. Am lumea mea, populata de jocurile mele. Toata lumea imi reproseaza acest lucru. Pentru ca ei nu stiu cum e. Pana la urma ce e atat de gresit in modul meu de viata?
Cati dintre gamerii nostri se recunosc, daca nu in toata aceasta descriere, macar intr-o parte din ea? Acest lucru depinde, desigur, de cat de sincer este fiecare cu el insusi. Dar daca la aceasta intrebare nu putem raspunde cu precizie, putem incerca un raspuns la intrebarea pe care si-o pune gamerul nostru imaginar. Ce este gresit in modul de viata al gamerilor in general si, in special, a celor care ajung intr-o situatie asemanatoare cu cea indicata?
Nu este gresit sa faci o pasiune pentru lumea virtuala, fie ca e vorba de universul Warcraft, TES sau Heroes. Gresita este credinta ca o astfel de lume poate substitui realitatea. Esti foarte bun sau cel mai bun la Warcraft? Performanta ta va ramane strict in perimetrul jocului respectiv si nu va schimba prea mult statutul tau in viata reala. Asa cum avem nevoie de activitati diverse, fiecare dintre noi are aptitudini diverse. Iluzia ca nu poti face altceva decat sa joci se datoreaza faptului ca nu te-ai cercetat indeajuns, incat sa-ti descoperi si alte talente. Pana la urma lumea virtuala nu este o alternativa la lumea reala, ci o consecinta a acesteia.
Nu este gresit sa-ti descarci nervii si sa uiti de unele probleme in fata calculatorului. Trebuie insa sa fim mereu constienti ca jocurile nu ne vor rezolva problemele, in cel mai bun caz, ne vor oferi relaxarea necesara pentru a putea gandi cu claritate si pentru a lua o decizie. Iar un joc ne poate foarte bine dezamagi, ca si cei din jur. Inclinatia de a fugi de realitate, in jocuri, e facilitata de unele trasaturi temperamentale. Din acest punct de vedere e bine sa ne cunoastem pe noi insine si sa vedem ce tendinte putem reprima. Tendinta de izolare nu este in nici un caz specifica numai jocurilor, deci n-ar trebui sa le balmam pentru acest lucru. Dimpotriva, ar trebui sa oferim si indivizilor mai retrasi sanse de afirmare. Aici e vorba de o problema atat a celui care se izoleaza, cat si a grupului in care traieste.
Nu este gresit sa iei jocurile in serios. Pentru aceasta exista meserii precum game developer, gamer profesionist sau redactor de gaming. Insa trebuie si aici observat ca sunt foarte putini oamenii pentru care numai cariera si performanta profesionala conteaza. Asadar, exista si alte lucruri in afara de gaming, iar diversitatea este cea care de cele mai multe ori da culoare vietii.
Daca ar fi sa insumam greselile pe care le comit de cele mai multe ori, le-am putea rezuma intr-un cuvant: exagerare. Gamer-ul care ajunge in situatii care ii lasa pe ganduri pe ceilalti, tinde sa exagereze importanta jocurilor si a lumii care il fascineaza. Iar in problema unei alternative la preocuparile sale intervine cel de-al doilea cuvant caracteristic pentru gamerul de rand: comoditatea. In ultima instanta, imbinarea celor doua caracteristici conduce la situatia destul de familiara a gamer-ului. Ce ar fi de schimbat e deja destul de clar desi nu putem sti cat va tine gamerul imaginar cont de evaluarea cat de cat obiectiva pe carea am incercat sa o realizez aici. Oricum ar fi, nu-i vom putea reprosa in nici un caz preocuparile sale sau seriozitatea pe care o acorda acestora, ci nuanta in care priveste lucrurile. Poate daca atat gamerii cat si cei implicati mai mult sau mai putin in gaming, si chiar cei complet din afara ar da dovada de o schimbare de atitudine si de o tratare mai rezonabila a problemei, perspectiva gamerului pasionat s-ar schimba radical. |
