 |
Gaming-ul implica, printre altele, o mare diversitate de abordare si “misiuni” diferite puse pe seama jucatorului. Si toate acestea nu numai cand vorbim de genuri diferite, ci si de acelasi gen sau eventuale subgenuri, sau chiar acelasi joc. Ma refer aici la ceea ce inseamna single player si multiplayer si cum oscileaza acestea in cadrul RPG-urilor. |
Problema pe care o am in vedere s-ar putea rezuma astfel: in ce masura un joc centrat pe jucator in rolul personajului principal, bazat pe o abordare personala, pe un univers interactiv si complex poate sa se adapteze cerintelor multiplayer? Sau, din alt punct de vedere, ce mai ramane dintr-un RPG atunci cand il adaptam unui sistem multiplayer, si “in masa” pe deasupra?
Sa observam mai intai ce au si ce n-au cele doua genuri. Un RPG inseamna in mod normal story, atmosfera, feeling, libertate, NPC-uri, dialoguri. Un MMO, in general, presupune ceea ce intervine in orice comunitate: colaborare si competitie. Pot functiona toate acestea impreuna? Ne putem da seama inca de la inceput ca acolo unde in centrul atentiei se afla “socializarea” sau victoria asupra altor jucatori umani nimeni nu mai are timp de urmarit plot-uri si, de altfel, prezenta unui plot propriu-zis ar fi problematica de vreme ce exista atatia “eroi” ce pleaca de pe picior de egalitate. NPC-uri de obicei, daca exista, n-au mare impact asupra jocului . Si asta nu pentru ca ar pali in fata jucatorilor umani(as spune ca multe din NPC-urile realizate magistral de producatorii de RPG-uri hardcore sunt de o mie de ori mai interesante decat o mare parte a amatorilor de MMO-uri) ci pentru ca nimeni n-are timp de ele. Si astfel se duce si atmosfera, fara NPC-uri, fara timp suficient de a cerceta luema in care te afli, fara a urmari un plot mai ramane foarte putin din atmosfera, parte ce se poate datora graficii sau comunitatii virtuale. Nu voi sta sa analizez aici cata atmosfera poate sa faca o comunitate si, mai ales ce sanse sunt sa gasesti o comunitate ok, acest lucru ar putea fi un subiect serios de reflectie pentru gameri. In ceea ce priveste libertatea, aceasta se poate gasi cu usurinta intr-un MMO, insa daca e centrata doar pe questuri si PvP-uri nu prezinta prea mult farmec.
Cum ramane cu colaborarea si competitia in single player? Eliminand incercarile de a realiza asa ceva in unele jocuri, zadarnicite in principal de gafe de AI, putem spune ca un jucator nu poate gasi aceste lucruri intr-un RPG single player. Sigur, cu totii simtim la un moment dat nevoia de a ne “testa” personajul impotriva altui adversar uman sau de a face echipa. Si acest lucru se si poate realiza, daca ne gandim, de exemplu, la sedinte de BG sau IWD multiplayer. Sigur, se pierde din farmecul campaniei originale, dar ramane elementul de gameplay. Daca revenim insa la MMO-uri, nu putem spune ca gameplay-ul e atat de stralucitor ca la “titanii”genului: in general se urmareste dezvoltarea rapida si cat mai eficienta a personajului. Astfel este eliminata din start posibilitatea de a alege o clasa mai slaba sau mai dificil de dezvoltat doar de dragul provocarii. De ce? Pentru ca in “comunitate” fiecare greseala (intentionata sau nu) iti este taxata iar aceasta te costa in eventuala ta evolutie. In single player esti liber s-o iei de cate ori vrei de la inceput si sa incerci orice, sa admiri peisaje, sa stai de vorba cu NPC-uri, sa joci jocul de cate ori vrei, cu orice clasa fara ca prin asta sa ramai cumva “in urma”. Si in afara de toate acestea, in single player jocul iti ofera un deznodamant, o finalitate a povestii, un MMORPG insa, in cele mai mutle cazuri, nu stii de ce il joci. Un MMO, in general, solicita foarte mult timpul jucatorului. Acest lucru este problematic, mai ales daca ne gandim ca n-ai un temei real ca sa-ti "omori" timpul cu un MMO si, dupa cum semnalam mai devreme, ca trebuie sa evoluezi cumva pe "scara" impusa de jocul respectiv. Iar aceasta evolutie este direct proportionala cu timpul investit in acel joc, strategia utilizata sau stilul de joc fiind nesemnificative. Sigur, n-am de gand sa conving pe cineva ca un MMO sau altul nu-si merita timpul, ci doar sa ridic un semn de intrebare asupra finalitatii acestui consum de timp: la ce bun? Un joc single player il joci, il termini si gata, eventual il reiei daca ti-a placut foarte mult. Dar un MMO?
La o privire asupra pietei actuale a gaming-ului, se poate spune insa, ca MMO-urile conduc clar in fata RPG-urilor single player. Carui fapt s-ar putea datora acest lucru? Raspunsul este unul simplu: pentru ca jucatorii prefera simplitatea, competitia sau comunitatea in defavoarea substantei RPG-urilor clasice. De fapt elementul de roleplay nu mai conteaza aproape deloc. Daca mai luam in calcul si calitatea indoielnica a multor MMO-uri, lipsa de imaginatie, extrem de multe clone deja nu mai avem termen de comparatie cu RPG-urile clasice. Industria MMO-urilor este, dupa cum o spune si numele, una de masa. RPG-urile se adreseaza unui public mai restrans, unei categorii distincte de gameri. De ce mai simplu, mai superficial, mai “de masa”? Raspunsul la aceasta intrebare il gasim dincolo de granitele industriei gaming-ului, in “valorile” promovate in contemporaneitate.
|
