 |
Va intrebati probabil de ce un titlu atat de ciudat. Ei bine, "sindromul" despre care vorbesc este aproape omniprezent cand vine vorba de cum se raporteaza persoane care n-au nici in clin nici in maneca cu gamingul. S-a spus, nu o data, ca jocurile stimuleaza violenta, lenea, prostia, si cine stie cate alte porniri malefice, mai ales in cazul jucatorilor cu o medie de varsta relativ mica. Problemele care au aparut in acest sens sunt nenumarate si s-au concretizat in mai multe masuri care, se pare, nu sunt suficiente. Sa aruncam asadar o privire in lumea gamingului si sa vedem ce imoralitati promoveaza...
|
Subiecte precum violenta in gaming sunt practic consumate de zeci de scandaluri si cazuri patologice, precum domnul Thomson. Intrebarea care se pune este daca fac jocurile atata rau pe cat a ajuns sa se creada. Fara a nega faptul ca multe jocuri ofera scene violente, limbaj nu tocmai elegant, aluzii la diferite practici ilegale, e vorba totusi numai de acest lucru? Cu ce poate sa influenteze un joc personalitatea sau comportamentul unui copil?
In primul rand se vorbeste de violenta, sa nu uitam insa ca scene violente se regasesc si in multe filme, la stirile de la ora 5(pe care, ce surpriza, aproape nimeni nu le considera nocive sau imorale) sau daca respectivul copil este suficient de ghinionist, chiar in viata reala. De ce jocurile sunt insa considerate sursa principala a violentei? Pentru ca permit jucatorului sa-si ucida adversarul cu propriile maini(intr-un mod nonstandard de a exprima utilizarea mouse-ului si a tastaturii)? Pentru ca grafica jocurilor se apropie din ce in ce mai mult de realitate? Pentru ca jocurile "prind" mai mult in randul tinerilor decat alte forme de exprimare a violentei? Ceva imi spune ca persoanele care s-au grabit sa acuze jocurile n-au stat sa se gandeasca si la alte potentiale surse de violenta, s-au multumit sa eticheteze si totul s-a rezolvat. Ramenem sa vedem cat ce bine s-a rezolvat problema, in masura in care ar fi existat realmente o problema.
In al doilea rand, au existat destule cazuri in care oameni(si subliniez aici ca ma refer si la oameni in toata firea, nu numai copii)devenind dependenti de jocuri au uitat de viata sociala si de orice altceva, soarta unora fiind chiar fatala. Ce ne spune acest lucru? Nimic. Si voi argumenta si de ce. Mai intai, sunt zeci de mii de jucatori de WoW sau Diablo, cum se face ca n-au avut toti aceeasi soarta? Daca un anumit joc ar crea probleme unui numar foarte mare dintre fanii lui atunci ar putea fi considerat periculos. Pana atunci ar trebui sa tratam cazurile singulare ca atare, adica sa urmarim comportamentul victimei in primul rand, si nu asa zisele efecte ale jocului. Un al doilea argument e si mai simplu, ce-ar fi daca am interzice constructia scarilor pentru ca mai multi oameni s-au impiedecat si au suferit diverse traume din aceasta cauza? E vina scarilor sau a lor ca n-au fost atenti?
Un ultim aspect ar fi acela referitor la incalcarea legii, promovata de anumite genuri de jocuri. Fara a le lua apararea, sa vedem daca nu cumva gasim astfel de incitari si in viata reala. Copilul care isi aude parintii ca au dat spaga cine stie pe unde sau ca au sustras nu stiu ce material de la serviciu nu este oare supus aceluiasi tip de influenta? Ba as tinde sa spun ca aceasta este chiar mai puternica. Pana la urma care e problema? Intalnim in realitate tot felul de aspecte, care ne convin sau nu. Ca vrem sa-i protejam pe copii e un lucru, dar nu-i putem proteja de realitate. Care e rolul jocurilor in coruptia si mizeria realitatiii curente? Eu as spune ca e unul infim. Avem probleme mult mai mari decat influenta presupus nociva a unor jocuri care nici nu-si propun sa fie altceva decat sunt: jocuri. Cand vine insa vorba de practici sociale sau de statutul realitatii toata lumea pare sa taca. |
