Gaming-ul si IQ-ul

Daca m-ar intreba cineva ce urasc cel mai mult, as raspunde fara a sta pe ganduri: prostia. In toate formele ei, dar cu precadere in varianta arhicunoscuta "Prostul daca nu-i fudul, nu-i prost destul." De unde aceasta tema? Pentru ca pe plaiurile gaming-ului ne este dat sa inghitim si sa toleram foarte multa prostie. Astfel, chiar si prototipul standard al gamerului e un tip fara viata sociala, mai saracut el intr-ale gandirii si foarte usor influentabil de mediul unui joc sau altul si de asa-zisa comunitate. Oare chiar asa o fi?

Sigur, daca ar fi sa facem un procent, incultura nu domina numai in ceea ce priveste gamingul, insa problema care ma intereseaza e, poate oferi aceasta industrie un spatiu confortabil pentru gamerii instruiti? Ei bine, gaming nu inseamna numai headshot, masini tunate, fotbal sau "stelute" de politie. Desi mai putina lume a auzit de ele, exista adventure-uri cu puzzle-uri la care pana si cea mai exersata minte poate zabovi, exista RPG-uri in care ai de inteles o poveste destul de complexa si ai de trecut prin mulle dialoguri antrenante, exista RTS-uri si TBS-uri care cer o planificare foarte atenta si o strategie foarte bine pusa la punct. E greu sa-l vezi pe gamer-ul de 12-13 ani, obisnuit cu argoul din GTA si "cool" ca a mai invatat cateva "neologisme" in engleza descifrand dialoguri scrise intr-un limbaj bine inchegat. De ce totusi jocurile care au de oferit ceva mai interesant sunt mai putin jucate?

Raspunsul e simplu si probabil, daca nu e propria opinie, multi dintre noi l-au auzit: n-ai nevoie sa gandesti cand joci, doar vrei sa te relaxezi. Ca si cum gandirea ar fi ceva atat de dificil si dureros si ar fi mai usor sa faci nu stiu cate kill-uri. Paradoxul(sau poate ca nu...)ca cei care nu gandesc atunci cand joaca nu gandesc nici in viata de zi cu zi, nici la scoala, nici macar cand simt ca au ceva de invatat. Cultura, gandirea, civilizatia par sa fie astazi virusi periculosi pe care nu trebuie sa-i primim in sistemul nostru cognitiv.

Revenind la ceea ce spuneam la inceput, raspunsul e ca da, mai exista jocuri pentru oameni care merg mai departe de lumea jocurilor. Nu se stie insa pentru cat timp, de vreme ce economia de piata obliga producatorii sau sa scoata jocuri pe placul "gamer-ului de rand" sau sa dea faliment. La urma urmei, e foarte greu, daca nu imposibil, sa educi publicul cand e vorba de jocuri. Si ca sa inchei aici, ii astept pe forum in primul rand pe cei care cred ca gamingul functioneaza si pentru oamenii cu un IQ peste medie, dar si pe cei s-au simtit atacati de acest articol, sa dezbatem problema.